„În săptămâna cu due date-ul a fost când a făcut pentru mine cea mai mare diferență că am avut-o pe Nora „la dispoziție”. Dacă nu vorbeam întâi cu ea, aș fi mers probabil la clinică prima dată când am avut contracții regulate… adică cu o săptămână înainte să nasc :)) Cu ajutorul ei am calmat puțin entuziasmul, m-am tot întors la somn în fiecare noapte cu contracții până când au devenit cu adevărat frecvente și intense. Apoi am avut o noapte „de probă” în care credeam că a sosit momentul și Nora a venit la noi, dar, totuși, contracțiile după câteva ore au scăzut. Următoarea noapte a fost, în sfârșit, cea în care micuța noastră a fost pregătită să vină lângă noi. Din nou am „convocat-o” pe Nora, ne-a ajutat cu contracțiile acasă câteva ore și apoi am mers la clinică. Acolo Nora îi mai dădea indicații soțului cum să mă ajute, să respir, să beau, îmi făcea masaj, mi-a dat instrucțiuni la împins și a fost acolo când am cerut ca baby F. să fie pusă pe pieptul meu direct la naștere și ne-a ajutat direct cu prima atașare la sân, care a însemnat totul pentru experiența mea de alăptare reușită.”

„Singurul lucru care m-a ajutat a fost calmul Norei, privirea caldă și compresia pe care o simțeam la fiecare contracție, pe gamba piciorului :-).
În jur de 21:30 dilatația era la 4-5. S-a rupt și apa, din păcate cu meconiu. Totuși, medicul a avut răbdare și încredere că gonguța o să reziste și se va naște natural (putea în orice moment să înceapă o cezariană de urgență). Pe la 23:30, când am cerut epidurala, ajunsesem la 7-8 cm. Medicul a refuzat, explicându-mi cu calm că există riscul ca efectul să persiste și pe expulzie și astfel să prelungim acest proces, lucru nu tocmai indicat ținând cont de antecedentele zilei.

Așa că am strâns din dinți și m-am concentrat pe calmul Norei și indicațiile moașei. După 20 min eram la dilatație completă. Expulzia a fost foarte intensă și scurtă: 2 contracții în sala de travaliu, după care ne-am mutat în sala de nașteri (am apucat să-i văd privirea soțului, pe hol, a fost cel mai liniștitor moment). Încă 2 contracții și gonguța era născută. Din momentul în care am ținut-o în brațe, parcă am uitat tot ce se întâmplase în ziua respectivă. Nu mai conta nimic altceva decât ea. La alăptat am primit-o la 10 min după ce am ajuns înapoi în sala de travaliu. Mă simțeam ca și cum băusem vreo 4-5 pahare de coniac. :-D

Fără Nora nu știu cum m-aș fi descurcat. M-a ajutat enorm calmul ei. L-a ajutat foarte mult și pe soț să știe că e cineva calm lângă mine (știind că el nu ar fi reușit să-și păstreze calmul și să nu fie afectat de durerea mea).
Mulțumim, Nora, pentru tot: începând cu cursurile Lamaze, unde am găsit tot ce am avut nevoie pentru naștere și după, pentru suportul moral din timpul travaliului și pentru răbdarea din primele zile de după naștere.”

„Din punctul meu de vedere, mare parte a ajutorului pe care îl oferă o doula este orientat către mamă, dar și pentru tată poate să fie un ajutor substanțial.
Pentru mine, ca o persoană pentru care informația este esențială, a fost foarte important faptul că am știut dinainte prin ceea ce o să treacă mama, cu ce aș putea să ajut eu în perioada dinainte și din timpul travaliului și nașterii și că există în acest timp la dispoziție o persoană care poate să-mi ofere detalii despre ce trebuie făcut în situații neprevăzute. Acest lucru mi-a oferit liniștea necesară în acea perioadă, liniște care sunt convins că se transmite de la tată la mamă și viceversa.
De asemenea, știind că soția mea are la dispoziție pe cineva care să-i ofere sfaturile necesare în momentele-cheie ale travaliului și nașterii, a însemnat foarte mult pentru mine.
În final, faptul că a existat cineva care să stea alături de soția mea în momentele în care eu nu puteam (în sala de naștere, în momentele în care eram plecat etc.) a făcut ca toată experiența să nu fie epuizantă și să ne putem bucura mai mult de momentele respective.
Așa că, mulțumesc, Nora, că ai fost alături de noi în această experiență minunată! A însemnat foarte mult pentru noi!”